Now that I'm home and not commuting those two-plus hours most days of the week, I really miss my station. I've tried but can't get it in the house. So whenever I run errands, you know what I'm listening to. I think this radio station is the one thing that God used to carry me through some very rough moments.
And while I really miss the commute and my station, I have a great reason to be grateful for these days at home...
Cand trebuia sa conduc mai mult de doua ore la munca si acasa in fiecare zi, am gasit un post la radio care are muzica crestina din anii 70, 80, si 90 pe care o ascultam cand eram mai mica. Are si multe programe cu predici. Programele m-a incurajat dimineata can ma pregateam sa incep o zi noua si dupa-amiaza cand ma intorceam dupa o zi grea.
De cand nu mai merg doua ore-si la in fiecare zi, mi-e dor de postul meu la radio. Nu merge la noi in casa. Il ascult in masina oricand se poate. Cred ca a fost ceva pe care Dumnezeu l-a facut sa ma ajute in fiecare zi sa merg inainte.
Si oricum, am un motiv bun pt. care sa ma bucur si sa fiu recunoscatoare ca pot sa stau acasa...
No comments:
Post a Comment